Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară de iarnă, cu zăpadă afară, într-un hotel de lux, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Sorin și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.
Cu Alex și Simona ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Alex și Simona erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.
Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Sorin de 11 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Alex și Simona ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
— Regula e simplă, a zis Alex: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Simona. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.
Sorin m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el.
Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont