Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea la mare, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Pe Ciprian și pe Ioana i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.
Răzvan și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Ciprian și Ioana ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.
Suntem cu Răzvan de 9 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Ciprian și Ioana ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. Răzvan m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau.
Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el. Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Ioana a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Ciprian a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont