Regula numărul unu, în Timișoara

Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o sâmbătă fără planuri în Timișoara glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Pe Simona și pe Cristian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Miruna și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Simona și Cristian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Miruna de 3 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Simona și Cristian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

— Regula e simplă, a zis Simona: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Cristian. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.

— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Simona. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.