Regula numărul unu, la Vama Veche

Era o sâmbătă fără planuri la Vama Veche, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Sebastian și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.

Cu Călin și Diana ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Călin și Diana erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.

Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Sebastian de 4 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Călin și Diana ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

— Regula e simplă, a zis Călin: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Diana. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.

Sebastian m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el.