Scânteia de la început, în Maramureș

Era o seară ploioasă de mai în Maramureș, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. După 3 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile.

Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Miruna a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 38 de ani, Miruna are 34.

Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Miruna.

— Am câteva, a recunoscut ea, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?

— Promit. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Miruna. Doar noi doi, cum eram la început.

— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Am simțit un fior pe șira spinării, dar unul plăcut, ca înainte de un salt despre care știi sigur că te va prinde bine.