Scânteia de la început, în Timișoara

Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară de primăvară, în Timișoara, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Cu Simona eram împreună de 4 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Simona a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 45 de ani, Simona are 40.

Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam. Când am deschis biletul lui Simona, am simțit cum mi se încălzesc obrajii.

Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Simona. Doar noi doi, cum eram la început.

— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns.