Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o seară de vineri, la Brașov, cu o simplă propunere. După 6 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile.
Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Andrei a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 38 de ani, Andrei are 36.
Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Andrei.
— Am câteva, a recunoscut el, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?
— Promit. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam. Când am deschis biletul lui Andrei, am simțit cum mi se încălzesc obrajii.
Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun. Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție. Râsul a ajutat: a rupt gheața și ne-a apropiat mai mult decât orice discurs.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont