Scânteia de la început, la Vama Veche

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea la Vama Veche, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Cu Andrei eram împreună de 5 ani. Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală.

După 5 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi.

Într-o seară, Andrei a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Andrei. — Am câteva, a recunoscut el, roșind.

— Spune-mi una. — Promiți că nu râzi? — Promit.

Într-o seară, la un pahar de vin, Andrei a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună. Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult.

Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție.