Schimbul de priviri, în Maramureș

Era o seară de primăvară în Maramureș, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Pe Roxana și pe Andrei i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Carmen și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Roxana și Andrei ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Carmen de 15 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Roxana și Andrei ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Andrei a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Roxana a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.

— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Roxana. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.