Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o sâmbătă fără planuri, la Cluj, cu o simplă propunere. Pe Laura și pe Sebastian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.
Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Roxana și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Laura și Sebastian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.
Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Roxana de 14 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Laura și Sebastian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
— Regula e simplă, a zis Laura: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Sebastian. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Sebastian a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Laura a promis solemn să respecte fiecare rând.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont