Seara dinainte de a ne răzgândi, pe Valea Prahovei

Nu credeam că o să povestesc vreodată asta, dar mi-a rămas în minte ca puține lucruri. Se întâmpla într-o noapte caldă de iulie, pe Valea Prahovei, iar ziua începuse cât se poate de obișnuit. Bianca și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.

Cu Lavinia și Tudor ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Lavinia și Tudor erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.

Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Bianca de 7 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Lavinia și Tudor ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

— Regula e simplă, a zis Lavinia: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Tudor. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Tudor a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Lavinia a promis solemn să respecte fiecare rând.