Seara în care am spus da, într-o pensiune de la munte

Povestea asta începe simplu: un weekend într-o pensiune de la munte, un pahar de vin și o conversație care s-a întins mult peste miezul nopții. Cu Bogdan ne cunoscusem cu ani în urmă și ne pierdusem din vedere, cum se întâmplă. Un mesaj scris la întâmplare a readus totul: umorul, privirile, felul în care ne înțelegeam din jumătate de cuvânt.

Eram amândoi adulți liberi și hotărâți: eu aveam 34 de ani, Bogdan avea 29. Nu ne mai jucam de-a cine face primul pas, așa că invitația a venit direct și cu zâmbet. Într-o deplasare de serviciu, am aflat că Bogdan rămăsese peste noapte în același hotel.

Am ajuns la bar aproape în același timp, ca și cum ne-am fi dat întâlnire fără să ne fi spus. Am vorbit deschis, chiar de la cină: ce ne dorim, ce nu, cât de repede vrem să mergem. Bogdan a spus: — Nu există grabă și nici un scenariu obligatoriu.

Facem doar ce ne face bine amândurora. — Nu mă grăbesc, mi-a spus Bogdan, privindu-mă în ochi. Vreau doar să fiu aici, cu tine, și să vedem ce se întâmplă.

— Nici eu, i-am răspuns. Dar sunt curioasă să aflu. Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.