Străinii din barul hotelului, la Brașov

Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară ploioasă de mai, la Brașov, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Cu Vlad eram împreună de 3 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 3 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.

Eu am 50 de ani, Vlad are 49. Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată?

i-am șoptit lui Vlad. — Am câteva, a recunoscut el, roșind. — Spune-mi una.

— Promiți că nu râzi? — Promit. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Vlad.

Doar noi doi, cum eram la început. — Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Ne-am privit pe rând și, pentru câteva clipe, nu a vorbit nimeni.