Trei ore fără telefoane, la Brașov

Am 38 de ani și, dacă m-ai fi întrebat cu ceva timp în urmă, ți-aș fi spus că nu ies din tipare. Apoi a venit o noapte caldă de iulie la Brașov și mi-am dat seama că mă înșelam. După 5 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile.

Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Diana a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Eu am 38 de ani, Diana are 38.

Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Diana.

— Am câteva, a recunoscut ea, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?

— Promit. Într-o seară, la un pahar de vin, Diana a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.

Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție.