Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o după-amiază târzie de septembrie, pe Valea Prahovei, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Cu Simona eram împreună de 5 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față.
Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune. Eu am 42 de ani, Simona are 47. Suntem împreună de 5 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină.
Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm. Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Sigur vrei asta?
m-a întrebat Simona, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Simona a zâmbit și mi-a strâns mâna.
— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Simona. — Nu o fac pentru tine, a râs Simona.
O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem. Am respirat adânc.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont