Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o seară de primăvară într-o vilă închiriată glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Cu Mihai ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore.
Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Cu Lavinia eram împreună de 13 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.
Eu am 40 de ani, Lavinia are 36. Suntem împreună de 13 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. — Sigur vrei asta?
m-a întrebat Lavinia, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Lavinia a zâmbit și mi-a strâns mâna.
— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Lavinia. — Nu o fac pentru tine, a râs Lavinia.
O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem. Am respirat adânc.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont