Un al treilea pahar de vin, la Brașov

Era o seară de iarnă, cu zăpadă afară la Brașov, iar aerul avea acea încărcătură pe care o simți doar când urmează ceva important. Eu încă nu știam. Daniela și cu mine eram împreună de 8 ani și ne înțelegeam bine în aproape orice.

Ne mai rămăsese o singură temă pe care o ocoliserăm mult timp: ce se întâmplă dacă lăsăm curiozitatea să vorbească. Cu Daniela eram împreună de 8 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.

Eu am 31 de ani, Daniela are 33. Suntem împreună de 8 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. — Sigur vrei asta?

m-a întrebat Daniela, uitându-se atent la mine. — Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Daniela a zâmbit și mi-a strâns mâna.

— Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații. — Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Daniela. — Nu o fac pentru tine, a râs Daniela.

O fac pentru noi. Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem. Am respirat adânc.

Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate.