Un al treilea pahar de vin, la Vama Veche

Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o seară de vară, la Vama Veche, cu o simplă propunere. Lucian și cu mine eram împreună de 12 ani și ne înțelegeam bine în aproape orice.

Ne mai rămăsese o singură temă pe care o ocoliserăm mult timp: ce se întâmplă dacă lăsăm curiozitatea să vorbească. Cu Lucian eram împreună de 12 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune.

Eu am 35 de ani, Lucian are 34. Suntem împreună de 12 ani și, dacă e să fiu sinceră, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi.

Călin a citit foaia, a dat din cap și a zis simplu: „Perfect. Mai bine așa.” Călin ne-a privit pe rând și a spus calm: „Eu sunt aici doar dacă vă doriți amândoi. Dacă nu sunteți siguri, mergem la cină și rămânem prieteni.” Cuvintele acelea au risipit ultimele mele îndoieli.