Un „da” de la toți, la Cluj

Totul s-a petrecut la Cluj, într-o seară de iarnă, cu zăpadă afară, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Alexandra și cu mine eram împreună de 7 ani și ne înțelegeam bine în aproape orice. Ne mai rămăsese o singură temă pe care o ocoliserăm mult timp: ce se întâmplă dacă lăsăm curiozitatea să vorbească.

Cu Alexandra eram împreună de 7 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față. Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune. Eu am 44 de ani, Alexandra are 48.

Suntem împreună de 7 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. Am stabilit regulile pe o foaie, ca pe un contract, și am râs de noi doi: fără presiune, fără surprize, cuvânt de oprire pentru oricine, discuție a doua zi. Tudor a citit foaia, a dat din cap și a zis simplu: „Perfect.

Mai bine așa.” Tudor ne-a privit pe rând și a spus calm: „Eu sunt aici doar dacă vă doriți amândoi. Dacă nu sunteți siguri, mergem la cină și rămânem prieteni.” Cuvintele acelea au risipit ultimele mele îndoieli. Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție.