Un dans în patru, într-o pensiune de la munte

Nu credeam că o să povestesc vreodată asta, dar mi-a rămas în minte ca puține lucruri. Se întâmpla într-o seară de vară, într-o pensiune de la munte, iar ziua începuse cât se poate de obișnuit. Pe Marius și pe Raluca i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Sorin și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Marius și Raluca ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Sorin de 3 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Marius și Raluca ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

— Regula e simplă, a zis Marius: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Raluca. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Raluca a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Marius a promis solemn să respecte fiecare rând.