Totul s-a petrecut la Brașov, într-o după-amiază târzie de septembrie, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Pe Roxana și pe Cristian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.
Monica și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Roxana și Cristian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.
Suntem cu Monica de 7 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Roxana și Cristian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Roxana: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări.
— Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Cristian. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis.
Cristian a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Roxana a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont