Un dans în patru, la Oradea

Îmi place să cred că sunt un om echilibrat, care își ia deciziile în liniște. Într-o seară de vineri, la Oradea, am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Pe Roxana și pe Cristian i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine.

Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare. Simona și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Roxana și Cristian ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.

Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Suntem cu Simona de 2 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Roxana și Cristian ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

— Regula e simplă, a zis Roxana: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări. — Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Cristian. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit.

Simona m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis ea.