Totul s-a petrecut la Sibiu, într-o seară de iarnă, cu zăpadă afară, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Adrian și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Călin și Carmen ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.
Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Călin și Carmen erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație.
Suntem cu Adrian de 12 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Călin și Carmen ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. Adrian m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau.
Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el. Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.
Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Carmen a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Călin a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont