Un dans în patru, la Sinaia

Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o sâmbătă fără planuri la Sinaia glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Florin și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.

Cu Ciprian și Cristina ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Ciprian și Cristina erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.

Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Florin de 2 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Ciprian și Cristina ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

Florin m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el.

Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Cristina a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Ciprian a promis solemn să respecte fiecare rând.