Au trecut luni de atunci și încă zâmbesc singură când îmi amintesc de o după-amiază târzie de septembrie petrecută în Delta Dunării. Cu Cristian eram împreună de 9 ani. Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală.
După 9 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem. Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi.
Într-o seară, Cristian a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Cristian. — Am câteva, a recunoscut el, roșind.
— Spune-mi una. — Promiți că nu râzi? — Promit.
— Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Cristian. Doar noi doi, cum eram la început. — Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns.
Ne-am privit pe rând și, pentru câteva clipe, nu a vorbit nimeni.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont