Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o seară de vineri în Timișoara glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Cu Simona eram împreună de 11 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 11 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.
Eu am 42 de ani, Simona are 37. Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam.
Când am deschis biletul lui Simona, am simțit cum mi se încălzesc obrajii. Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Simona.
Doar noi doi, cum eram la început. — Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Ne-am privit pe rând și, pentru câteva clipe, nu a vorbit nimeni.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont