Un musafir special într-o pensiune de la munte

Ne pregăteam de câteva zile pentru seara aceea într-o pensiune de la munte, deși nici unul dintre noi nu spusese cu voce tare de ce. Cu Tudor ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore. Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm.

Eu am 29 de ani, Monica are 32. Suntem împreună de 7 ani și, dacă e să fiu sincer, nu ne-a lipsit niciodată dragostea, ci doar ocazia de a ne scoate din rutină. Lucram amândoi mult, ne vedeam seara, obosiți, și ne promiteam mereu că weekendul ăsta ne recuperăm.

Într-o vară am hotărât că vrem mai mult decât liniște: vrem puțină aventură, dar făcută cum trebuie, cu grijă și cu acordul tuturor. — Sigur vrei asta? m-a întrebat Monica, uitându-se atent la mine.

— Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Monica a zâmbit și mi-a strâns mâna. — Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații.

— Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Monica. — Nu o fac pentru tine, a râs Monica. O fac pentru noi.

Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem. Am respirat adânc. Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate.