Un musafir special într-un hotel de lux

Au trecut luni de atunci și încă zâmbesc singură când îmi amintesc de o sâmbătă fără planuri petrecută într-un hotel de lux. Vlad și cu mine eram împreună de 13 ani și ne înțelegeam bine în aproape orice. Ne mai rămăsese o singură temă pe care o ocoliserăm mult timp: ce se întâmplă dacă lăsăm curiozitatea să vorbească.

Cu Oana ne împrietenisem cu câteva luni în urmă, după o cafea care se prelungise pe nesimțite trei ore. Era genul de om lângă care te simți în largul tău, iar asta a contat enorm. Cu Vlad eram împreună de 13 ani, timp în care învățasem să ne spunem lucrurile pe față.

Așa că, atunci când fantezia a ieșit la suprafață, nu s-a simțit nici ca o vină, nici ca o presiune. — Sigur vrei asta? m-a întrebat Vlad, uitându-se atent la mine.

— Da, dar numai dacă te simți și tu bine, am răspuns. Vlad a zâmbit și mi-a strâns mâna. — Atunci facem exact cum ne-am înțeles: dacă unul dintre noi spune stop, ne oprim, fără explicații.

— Nu vreau să faci asta doar pentru mine, i-am spus lui Vlad. — Nu o fac pentru tine, a râs Vlad. O fac pentru noi.

Am ținut-o în mine prea mult timp și cred că trebuie să ne-o spunem. Am respirat adânc. Nu mai era loc de rușine, doar de sinceritate.