Mereu am crezut că cele mai bune povești încep fără avertisment. A mea a început într-o seară ploioasă de mai, într-o vilă închiriată, cu o simplă propunere. Cu Cristian eram împreună de 15 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 15 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.
Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Cristian a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Într-o seară, la un pahar de vin, Cristian a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.
Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Cristian. Doar noi doi, cum eram la început.
— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Am respirat adânc și am încercat să râd de propria mea emoție.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont