Mă gândesc adesea la o seară de vineri pe care am petrecut-o la Iași. Se întâmplă să-mi apară în minte fără motiv, la semafor sau în mijlocul unei ședințe, și de fiecare dată îmi vine să zâmbesc. Cu Paul eram împreună de 3 ani.
Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 3 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.
Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Paul a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” Într-o seară, la un pahar de vin, Paul a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou? Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună.
Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult. — Vreau o seară în care nu mai suntem nici colegi de program, nici oameni obosiți, mi-a spus Paul. Doar noi doi, cum eram la început.
— Atunci hai să o planificăm ca pe un mic secret, am răspuns. Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont