Totul s-a petrecut la Constanța, într-o sâmbătă fără planuri, iar viața mea a făcut un pas în afara obișnuitului. Diana și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Monica și Marius ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie.
Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Monica și Marius erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești. Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație.
Suntem cu Diana de 12 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Monica și Marius ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. — Regula e simplă, a zis Monica: dacă cineva vrea să oprească, oprim toți, fără întrebări.
— Iar dacă ne răzgândim, ne bem vinul și povestim până în zori, a adăugat Marius. Am râs cu toții și tensiunea s-a mai domolit. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Monica.
Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont