Au trecut luni de atunci și încă zâmbesc singură când îmi amintesc de o sâmbătă fără planuri petrecută pe Valea Prahovei. Pe Tudor și pe Oana i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.
Marius și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Tudor și Oana ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.
Suntem cu Marius de 10 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Tudor și Oana ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis.
Oana a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Tudor a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Tudor.
Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont