Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o seară ploioasă de mai într-o pensiune de la munte glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Călin și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.
Cu Marius și Carmen ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Marius și Carmen erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.
Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Călin de 13 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Marius și Carmen ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.
Călin m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau. Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis el.
Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții. — Nu ne grăbim nicăieri, a spus Marius. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început.
Restul vine doar dacă vine natural.
Continuă lectura
Creează un cont gratuit (durează 30 de secunde) și citește povestea întreagă, plus restul poveștilor din comunitate.
Creează cont gratuitAm deja cont