Ușile întredeschise, la Cluj

Povestea asta începe simplu: un weekend la Cluj, un pahar de vin și o conversație care s-a întins mult peste miezul nopții. Pe Irina și pe Florin i-am cunoscut printr-o comunitate de cupluri, după câteva săptămâni de mesaje politicoase și o cafea la care ne-am simțit surprinzător de bine. Ne-au spus de la început: nimic nu se întâmplă dacă vreunul dintre noi patru are cea mai mică ezitare.

Andreea și cu mine vorbisem luni întregi despre asta. Cu Irina și Florin ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.

Suntem cu Andreea de 5 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Irina și Florin ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta. Andreea m-a luat deoparte în bucătărie și m-a întrebat în șoaptă dacă mai vreau.

Am spus da, cu inima bătând tare. — Și eu, a zis ea. Hai să fim atenți unul la altul, chiar și când suntem cu alții.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Florin a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Irina a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.