Vinul, muzica și „da”-ul, în Maramureș

Nu credeam că o să povestesc vreodată asta, dar mi-a rămas în minte ca puține lucruri. Se întâmpla într-o seară de primăvară, în Maramureș, iar ziua începuse cât se poate de obișnuit. Lavinia și cu mine vorbisem luni întregi despre asta.

Cu Oana și Vlad ne-am întâlnit prima oară la un restaurant liniștit, ca patru oameni normali care se studiază cu simpatie. Au fost două ore de râs și de priviri care spuneau mai mult decât cuvintele. Oana și Vlad erau prieteni de-ai unor prieteni, un cuplu de vârsta noastră, cu umor și cu felul acela de a asculta pe care rar îl întâlnești.

Am stat de vorbă mult, am stabilit reguli și am hotărât să ne mai vedem, fără nicio obligație. Suntem cu Lavinia de 5 ani împreună și am fost mereu curioși. Când Oana și Vlad ne-au propus o seară doar între noi patru, am cerut o zi să ne gândim, apoi ne-am dat seama că amândoi așteptam propunerea asta.

Am vorbit deschis, în jurul mesei: ce ne place, ce nu, ce e interzis. Vlad a luat notițe pe telefon, în glumă, iar Oana a promis solemn să respecte fiecare rând. Cred că atunci am simțit cel mai tare că suntem în siguranță.

— Nu ne grăbim nicăieri, a spus Oana. Muzică, un pahar, poate un joc de societate pentru început. Restul vine doar dacă vine natural.