Weekendul în care am uitat de ceas în București

Vorbisem de multe ori despre asta, mai mult în șoaptă, mai mult în glumă. Dar într-o noapte caldă de iulie în București glumele s-au terminat și a rămas doar dorința de a încerca. Cu Marius eram împreună de 6 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 6 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.

Fusese o perioadă aglomerată la serviciu pentru amândoi, iar apropierea dintre noi trecuse pe planul doi. Într-o seară, Marius a spus simplu: „Hai să facem ceva doar pentru noi.” — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată? i-am șoptit lui Marius.

— Am câteva, a recunoscut el, roșind. — Spune-mi una. — Promiți că nu râzi?

— Promit. Am făcut un joc al sincerității: fiecare scria pe un bilet o dorință, apoi le amestecam. Când am deschis biletul lui Marius, am simțit cum mi se încălzesc obrajii.

Era exact ceva ce mi-aș fi dorit și eu, dar nu îndrăznisem să spun. Inima îmi bătea cu putere, iar mâinile păreau că nu-și mai găsesc locul.