Weekendul în care am uitat de ceas în Delta Dunării

Mă gândesc adesea la o seară de primăvară pe care am petrecut-o în Delta Dunării. Se întâmplă să-mi apară în minte fără motiv, la semafor sau în mijlocul unei ședințe, și de fiecare dată îmi vine să zâmbesc. Cu Delia eram împreună de 5 ani.

Dragoste aveam, răbdare aveam, ne lipsea doar scânteia aceea mică pe care o dai ușor uitării între program, facturi și oboseală. După 5 ani alături, ne cunoșteam pe de rost obiceiurile. Tocmai de aceea am simțit că vrem să ne surprindem.

Eu am 33 de ani, Delia are 29. Am învățat împreună că pasiunea nu se păstrează de la sine, ci se hrănește cu curaj, cu conversații sincere și cu puțină neliniște plăcută. — Ai vreo fantezie pe care nu mi-ai spus-o niciodată?

i-am șoptit lui Delia. — Am câteva, a recunoscut ea, roșind. — Spune-mi una.

— Promiți că nu râzi? — Promit. Într-o seară, la un pahar de vin, Delia a rupt tăcerea: — Ce-ar fi să încercăm ceva nou?

Nu știu încă ce, dar vreau să alegem împreună. Ne-am uitat unul la altul și am înțeles că ideea plutea în aer de mult.